După studiu intens,
de durată și practică susținută, după personalizarea și aplicarea mai multor
principii și metode de dezvoltare personală, iată mă trezesc în ... neatenție.
Uit să-mi observ
comportamentul interior, și ce se întâmplă? O debandadă totală! Încalc toate
principiile manifestării:
* îmi doresc un lucru (în acel moment era vorba de pace și
detașare,însă tu completează cu ce ți se potrivește ție), dar "văd"
și simt contrariul
* încep și fac
demersuri pentru a obține acel lucru, dar în continuare "văd" și simt
contrariul
La început, nu
mă prind. Rămân în stare interogativă: oare de ce nu reușesc să îmi ridic
vibrațiile, să mă detașez, să încredințez totul în mâinile Universului, că
și-așa nu-s multe. Doar sunt în concediu! N-am așa mari greutăți de dus. Altă
dată, când îmi propun o mulțime de sarcini, toate curg atât de frumos, la
vibrații mai mult decât "decente".
Așa că stau puțin
la pândă să îmi observ comportamentul interior. (o metodă pe care o consider
uneori mai eficientă decât meditația clasică, dar care o include pe aceasta).
Ca un vânător
abil ce sunt, în următoarele secunde înțeleg ce se întâmplă: trăiam în frică!
E vorba de frica
de a nu căpăta ceea ce îmi doream atât de mult, iar tot ce vizualizam
inconștient era supărarea mea că nu pot ieși din starea în care singură m-am
plasat, fără vreun motiv rațional. În fundal, lucrurile se petreceau așa: îmi
doream să mă bucur de clipa prezentă, iar mintea fugea către iluzia viitorului.
Care nu arăta prea bine, ba chiar îmi zdruncina pacea pe care voiam eu s-o
trăiesc în prezent (și căreia nu-i făceam loc să se manifeste).
CUM ai făcut? Vine
întrebarea ta imediată☺ "Și eu am tone de momente din acestea! Sunt bun la
vânătoare. M-am prins cu mâța-n sac! 😖 Acum
ce fac?"
Ce trebuia să fi
făcut de la început: în loc să tragem cu ochiul în viitor (despre care știm
deja că e o iluzie) sau să ne autoflagelăm cu privire la trecut, ne uităm în
prezent. Luăm cheia de 10 și reparăm situația: am tot vizualizat inconștient ce
ni se putea întâmpla "rău"*, acum dăm undo și vizualizăm conștient ce ne
dorim.
* "rău"
e un termen de compromis pe care l-am folosit aici, căci nimic nu este rău în
viața noastră, dar percepția umană condusă de emoții poate pune această
etichetă unui eveniment, unei persoane, unor cuvinte, etc. Important este să
folosim conștient acest cuvânt și să înțelegem că este total golit de vechea
lui semnificație. "Rău" reprezintă frica noastră.
Introspectivă
frumoasă! ☺
Sorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu