Cum arata furcile caudine?

Saptamana asta a fost pe putin interesanta si plina de provocari pentru mine. "Furcile caudine" au capatat un nou sens :)

Luni - mi-am pus la incercare increderea in mine

Marti - mi-am testat una din ranile adanci din copilarie

Mercuri - mi-am amintit ca protectia energetica a pamantului si a cerului nu sunt forte de ignorat; oricat m-as crede eu de grozava si oricat de sus mi-ar fi vibratiile, e bine sa nu uit de marile forte ale Universului

Joi - am inceput drumul provocarilor in familie

Vineri - am facut surf pe agitatele valuri ale relatiei emotionale cu mine insami si cu copiii (cine altcineva mai potrivit sa-mi verse sacul cu provocari?) :)

Sambata - imi continui misiunea de vineri, ca e clar ca mai am de lucru mult si bine la ea

Duminica - ma asteapta inca ;)

Oh, dar sa nu credeti ca mi-am oferit eu aceste provocari singura si constienta. Nuuuu, ca n-am atata curaj inca. Ele au venit aparent din exterior, de la terte persoane care mi-au facilitat oportunitatea de a trai experientele acestea, insa mi le asum. Mi le asum pentru ca inteleg ca evenimentele acestea sunt ceea ce eu mi-am atras in viata mea, ba mai mult: ceea ce Sinele meu Divin imi pune in cale pentru a imi oferi posibilitatea de a le aborda diferit fata de cum am facut-o pana acum si de a evolua. Mi-e clar ca, la nivel divin, am acceptat deja aceste lucruri, asa ca nu mai pierd timpul acceptand din nou, ci imi valorific timpul actionand.

Si cum sunt o fiinta analitica, dupa ce m-am felicitat la fiecare test trecut cu bine, veni ziua de vineri care mi-a scuturat piedestalul de mai multe ori (in zilele precedente primisem doar cate o provocare / zi), si am observat ca mi-as fi dat niste calificative nu tocmai stralucite, daca ar fi fost sa calc in stratul cu vinovatie si auto-judecata. Poetic vorbind, eram fix pe bordura dintre stratul mai inainte mentionat si cel cu blandete si cu second-chances (a doua sansa). Am mai pasit ocazional cand intr-o parte, cand in alta, dar m-am tinut bine de bordura, nefiind convinsa ca nu merit o auto-cearta zdravana.

Acum, sambata, m-am trezit hotarata sa beau din stropitoarea cu blandete si sa ud plantele din stratul prietenos cu mine, dar provocarile imi tot dau de furca.

Ok, dar ce se intampla?

Furcile caudine au fost strategic pozitionate. Trecand constient prin ele reusesti sa intelegi: primele provocari au venit pe rani in vindecare sau aproape gata cicatrizate. Le-am testat si am vazut ca acele rani din trecut, la care am tot muncit peste 2 ani de zile, s-au vindecat cu adevarat. Testele au fost asezate cumva de la usor la greu, de la parti ale sufletului vindecate (sau aproape) si au mers tot mai in adancime, catre parti mai... sangerande. Evident ca cei mai inocenti oameni din viata mea, imi testeaza si ma ajuta la vindecarea celor mai adanci urme din suflet, capatate in cea mai inocenta perioada a vietii mele: copilaria.

Din observatiile si concluziile mele, vreau sa va impartasesc si voua CUM SA TRECI PESTE O PERIOADA PLINA DE PROVOCARI.

Cu siguranta toti avem zile sau saptamani in care ne merge bine si altele in care "ne merge rau".

Atitudinea noastra poate varia intre:

- "Ce-oi fi facut sa merit asta? Cu ce-am gresit de sunt asa ghinionist?"

-"Las' ca trece, numa' sper sa treaca mai repede. Stiu ca dupa furtuna iese soarele."

- "Nimic nu e intamplator. Hai sa vad cum de mi-am atras asta in viata mea."

- "Aceasta dificultate in care ma aflu este, de fapt, o oportunitate pentru mine sa reactionez/actionez altfel decat am facut-o pana acum. Reusind acest lucru, ies din ciclicitatile pe care le-am manifestat pana acum in viata mea."

In prima varianta de atitudine se regasesc multi oameni care aleg (inconstient) sa se lase dusi de valul ignorantei. Ei sunt cei care sufera cel mai mult, sunt cei care cred cu adevarat ca nu au nici o putere asupra propriei lor vieti, ca asa sunt lucrurile si traiesc intr-o lume rea. Treapta evolutiva pe care se afla este cea a inconstientei. Aici se afla sufletele care se zbat cel mai tare, care plang cel mai mult, care au nevoie de compasiune si dragoste de cea mai inalta intensitate. Iar acestia sunt oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor si il accepta cel mai greu. Iluzia separarii dainuie inca in sufletul lor.

Al doilea pas este cel al observatorului pasiv: "trece si asta". Asa este, sigur ca trece, caci din moment ce esti constient ca in viata ta se manifesta si furtuna si soare, iti vei oscila vibratiile in ambele directii. Astfel, iti oferi ocazia in viata sa traiesti si pe culmile fericirii si in vaile disperarii. Doar ca inca mai ai de inteles ca toate astea nu trec de la sine, ci tu le faci sa vina si sa plece din viata ta. Tu manifesti, tu le faci sau le lasi sa se intample, este responsabilitatea ta sa actionezi daca vrei sa schimbi ceva. Nu astepta ceva din exterior, ci cauta solutii in interior!

Daca-ti auzi gandurile apropiindu-se de a treia afirmatie de mai sus, felicitari! Starea ta de constienta e aproape de adevar. Esti in etapa observatorului analitic sau a constientului pasiv: intelegi ca tu esti responsabil de absolul tot ce se intampla in viata ta, stii sa-ti cauti ranile din trecut si conceptiile limitative, reusesti sa analizezi lucrurile cu tot mai multa atentie, poate si obiectivitate. Dar, atentie: esti inca un observator! Intelegi, jonglezi bine cu conceptele dar nu actionezi. Reactiile tale se repeta in situatii similare, le analizezi la nesfarsit si e posibil sa ai tendinta de a cadea pe panta invinovatirii de sine. Este o etapa foarte grea pentru unii oameni, pentru ca actioneaza emotional, nereusind sa iasa din ciclicitatile vietii lor, iar atunci cand stii cum ar trebui sa faci si vezi ceea ce faci de fapt, poate fi extrem de dificil sa nu practici auto-judecata crunta. Cheia este blandetea cu tine insuti. Cu totii gresim. Si tu ai dreptul sa faci asta. Daca ai ranit pe cineva, atunci fii constient ca acea persoana avea nevoie sa traiasca acea experienta (cu tine sau cu altcineva), iar tu ai oportunitatea sa devii mai constient, sa identifici mai bine situatiile care te pun in dificultate si data viitoare poti actiona altfel: cu blandete!

Ultima varianta de gandire si simtire, o numesc: constienta activa. Este etapa in care iti asumi responsabilitatea, ai trecut peste etapa anterioara in care aveai nevoie sa stii de unde-ti vin anumite reactii (si aceea este o etapa importanta), iar acum iti ridici vibratiile in mod constient. Vin si in viata ta tot felul de provocari, ai momente in care simti ca iti fuge pamantul de sub picioare, dar ai cel putin o secunda in care realizezi ca poti actiona ca si in trecut, sau poti respira si vedea frumusetea acestui joc. Pentru ca e un joc cu tine insuti, un test pe care fie il treci, fie il mai dai o data. Si ce alt moment mai bun decat sa treci testul decat ACUM?

Pe scurt, acestea sunt etapele majore ale evolutiei noastre spirituale:

Vestea buna este ca nimeni nu e ancorat intr-un anumit punct, ci toti avem posibilitatea de a evolua constient (ceea ce nu inseamna fara efort) si a continua pe calea valorificarii divinului ce se afla in fiecare dintre noi.

Iubire tie, Om Maret! <3
Sorina Lutas