Ramai in armonie

Am invatat ceva important zilele astea:

"Ramai in armonie" !

E tare usor de spus si destul de interesanta calea pana cand reusesti sa aplici. Partea frumoasa a lucrurilor e ca POTI!

Sa va spun cateva cuvinte despre cum am parcurs eu o bucatica din drumul meu spre mine… (caci e departe de a fi gata, insa abia am inceput sa simt placerea acestei calatorii.

Am inceput sa devin constienta spiritual in 2014. Pana atunci stiam ca am in mine ceva… un talent, o chemare, ceva deosebit, insa totul se oprea la nebuloasa numita "ceva". Drumul a fost cel putin interesant pana acum, am inceput sa manifest oameni interesanti si tot mai deschisi in viata mea, specializare profesionala noua si pacienti la terapii, am inceput sa-mi constientizez temerile (unele dintre ele, in fiecare zi mai dau de ceva nou sau neabordat corespunzator) si am inceput sa simt !

Ce anume? La inceput aveam momente in care vibram la un nivel extraordinar, pur si simplu ma simteam excelent din toate punctele de vedere, aveam vitalitate maxima, imi vedeam potentialul, manifestam bani fara sa ma chinui, ci doar facand ce-mi place, radiam fericire, incredere, dragoste! Parca nici nu intelegeam cum as putea sa fiu altfel.

Pana cand…

Se intampla ceva: o suparare in familie, o discutie cu un prieten, o privire in viitorul meu financiar, o dorinta ce nu parea a se putea indeplini imediat. Si totul se darama! Pana aproape de temelie. Parca mi se stergea memoria a tot ce citisem, a tot ce invatasem la cursuri, a tot ce povestisem si traisem. Toate acele sentimente inaltatoare pareau acum un vis frumos, pe care stiam ca-l mai pot visa si mi-l doream cu disperare, dar refuza vehement sa apara.

Buuun, traind in deriva cateva zile, imi reveneau franturi din ce citisem si intram in faza lui "las sa traiesc acest moment, caci daca ii opresc procesarea nu rezolv nimic". Totul bine pana aici, dar fie ca lasam sa curga acele sentimente constient sau nu (cartea lui David Hawkins "Letting go" mi-a fost de un imens ajutor in acest sens - numai ca el scrie de un proces de cateva minute, iar eu traiam cateva luni), starea mea de alerta, frica, neincredere, autosabotaj, trona frumusel in sufletul meu cate 2 luni. Apoi se gasea ceva (o expresie, o vorba spusa de cineva, o incurajare) sa imi intinda sfoara pe care ma cataram cu o viteza fantastica si ieseam din "groapa cu melancolie".

Ce am observat:

• Ca pot iesi instant daca primesc stimulul potrivit
• Ca pot vibra la nivele atat de inalte, cum nici n-as fi indraznit sa-mi imaginez despre mine in trecut
• Ca pot cadea cu mare usurinta inapoi in starea de teama si contractare
• Ca eu sunt 2 persoane total diferite, in functie de perioada in care ma aflu: de conectare cu Universul sau nu
• Ca nu ma pot ridica singura de unde cad

Si de ce nu? 

Pentru ca nu aveam suficienta vointa si ma complaceam in a ma lasa pe aripile sentimentelor mele. Inteligenta Emotionala spre 0 :) . Asa ca, am dat cu vointa peste mine: mi-am facut un plan (ceea ce mai facusem pana atunci de 1000 de ori) si mi-am propus sa ma "auto-torturez" cu stimuli pozitivi, chiar daca am sau nu dispozitia necesara. Din planul meu care, evident, incepe cu ce vreau in aceasta viata, material, social, spiritual, mi-am ales un singur lucru pe care mi-l doresc acum. Si imi concentrez toata energia pe acel lucru!

Totusi, am mai facut acelasi lucru si in trecut. Dar de ce pare sa functioneze fix acum? Pentru ca am renuntat sa ma simt vinovata ca am pus pe primul loc o dorinta care e doar a mea, care e la nivel fizic, si nu una care se refera la familie, la intregul univers sau macar la evolutie spirituala.

De ce aceasta dorinta aparent egoista si nu alta? 

Piramida lui Maslow e foarte clara: indeplineste-ti nevoile primare, caci ele sunt fundatia pe care iti vei construi casa/turnul pe care ti-l doresti. Desigur, asta e traducerea mea :) Ce am invatat de aici este ca a te ocupa de nivelul tau fizic (bani, corp, lucruri care iti sunt necesare etc.), nu e o infractiune ci e o dovada a faptului ca te iubesti. Iar prin a te iubi pe tine, dai iubire si recunostinta lui Dumnezeu care ti-a dat aceste daruri fizice, pamantesti: trup, minte, talent, suflet, intuitie, etc. E ca si cum vrei sa-ti construiesti o casa si primesti in dar o caramida. O arunci si zici: Ce sa fac eu cu asta? E doar o caramida amarata, mie imi trebuie 5 camioane pline cu caramizi. Apoi mai primesti una si o arunci, pe acelasi motiv. Si inca una, si inca una… pana cand trece viata ta si, intr-o zi, te uiti in groapa in care le-ai aruncat si intelegi: "Cu toate caramizile astea, mi-as fi construit o casa!" Dar acum nu le mai poti folosi, ca sunt sparte, ciobite, si nu-ti mai folosesc la nimic.

Si uite-asa, pasim prin viata noastra cu atitudinea: imi arunc talentele la gunoi si astept altele. In loc sa multumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a oferit deja (sanatate, mijloace de subzistenta, inteligenta, abilitati sau posibilitatea de a ni le forma), insultam Universul ignorand ceea ce am primit, nevalorificandu-ne pe noi insine, si sabotandu-ne incontinuu. Cum? Prin ganduri de genul "Eu nu pot sa fac asta", "Nu-mi trebuie bani multi, ci numai putini cat sa traiesc decent" (dar ii critic pe altii ca au, deci nu sunt detasat de ideea banilor multi, ci sunt invidios chiar), "Nu accept niciodata asa ceva", "Mie nu mi se intampla niciodata minuni", "Nu sunt suficient de bun", "As vrea sa calatoresc, dar n-o sa am niciodata suficienti bani", etc. (adauga tu propria lista de limitari auto-impuse)

In concluzie:

- Pregateste-te de un proces complex in viata ta si fii gata sa renunti la tot balastul ce te tine inapoi si spune-ti doar cuvinte frumoase despre tine. Da, revizuieste-ti foarte bine vocabularul despre tine si despre ceilalti. Inclusiv glumele.

- Gandeste-te bine si fa-ti o lista cu dorintele tale. Stii deja: sa fie doar pozitive, de implinire si fericire pentru toti cei implicati. Cele de genul "sa moara capra vecinului", se intorc la tine ca un bumerang, deci nu iti recomand sa le tii insuflet nici macar o clipa.

- Alege-ti una dintre ele. Fii realist in alegerea ta: daca ai mare nevoie de bani, dar ti se pare ca cea mai nobila dorinta e sa se insanatoseasca mama ta, roaga-te pentru ea si concentreaza-te sa manifesti banii. Caci s-ar putea ca ei sa fie un instrument important in insanatosirea mamei.

- Simte in permanenta! Cele 5 simturi sunt limbajul pe care il intelege subconstientul tau. Vezi (vizualizeaza), auzi (ce ti-ai spune tie insuti cand visul tau e indeplinit, ce ti-ar spune ceilalti, cum se aude motorul masinii pe care ti-o doresti, asculta cuvintele de recunostinta din jur), gusta (ce aroma are succesul tau?), miroase (cum miroase natura, parcul, casa ta in momentul in care ti-ai indeplinit visul?), simte kinestezic (ce senzatii iti strabat corpul cand afli ca ti-ai atins scopul?)

- Persevereaza si actioneaza! Poate azi, cand citesti acest articol, totul iti vine natural, esti entuziasmat si reusesti sa comunici foarte bine cu subconstientul tau. Dar maine, entuziasmul s-ar putea sa mai scada din intensitate si simturile tale sa nu mai fie atat prezente in procesul de manifestare. Ar putea veni ratinea sa-ti spuna: "Hai, fii serios!", iar ego-ul plin de conceptii limitative: "Coboara cu picioarele pe pamant si nu mai visa atat. Doar stii ca trebuie sa muncesti pe branci ca sa obtii cativa banuti". Dar sa nu renunti! Uita-te la picioarele tale si vezi ca esti pe pamant. Fii constient ca visele sunt cele care fac diferenta intre a schimba ceva si a ramane la fel. Iti poti crea in viata ta ceea ce vezi ca pot crea ceilalti. Nu esti cu nimic mai prejos. Ai tot ce iti trebuie sa fii fericit!

Repeta zilnic acest exercitiu caci e calea ta catre implinire! Nu te indoi de asta, ci lasa rezultatul in mainile Universului. 

Detaseaza-te si actioneaza.

Esti binecuvantat!

Sorina