Ti s-a intamplat vreodata sa retraiesti o situatie de mai multe ori? Sa te certi cu sotul pe acelasi subiect, sa te simti inconfortabil in grupuri mari, sa te simti mic (in valoare) pe langa cei din jurul tau, sa ti se propuna un post in vanzari a nu-stiu-cata-oara, desi le tot spui ca nu esti om de vanzari, sa mergi in locul copilariei tale si sa traiesti acelasi lucru de fiecare data, sa ii spui copilului tau aceleasi lucruri care ti s-au spus si tie cand erai ca el, desi ti-ai promis solemn ca nu vei face acest lucru?
Ei bine, toate acestea se numesc ciclicitati. De fapt, intreaga viata traim evenimentele iar si iar, pana devenim constienti si nu le mai lasam sa ne defineasca drumul, fiinta, actiunile.
De mici suntem invatati ca daca gresim, meritam sa fim certati sau pedepsiti, eticheta pe care o purtam este "vinovat", "iresponsabil", etc si ori de cate ori vom gresi in viata ne vom autoeticheta si ne vom autopedepsi, ba chiar vom avea reactia de a ne apara. De altfel, tot ce invatam in primii 6-7 ani proiectam in viata noastra in mod continuu. Suntem ca un buretel care absoarbe si crede tot ceea ce aude.
Buun, dar cum iesim dintr-o ciclicitate dupa ce am observat-o?
Raspunsul simplu este: fiind constienti de ea si actionand diferit fata de datile trecute. Suna usor, dar nu intotdeauna se dovedeste asa.
Sa luam un exemplu: cand erai copil, s-a tipat mult la tine, ai fost pedepsit, etc. Ti s-a zis ca nu trebuie sa gresesti, ca trebuie sa tinzi spre a fi perfect, sa inveti bine la toate materiile, sa fii respectuos, sa-ti placa scoala, sa muncesti din greu, etc. Poate ai fost pedepsit cand greseai ceva, poate iti rupeau foaia cand scriai urat... intelegi ce vreau sa spun. Acum esti parinte si, inevitabil, copilul tau greseste. Desigur, stii ca nu il ajuti cu nimic daca il sanctionezi, ai citit o multime de carti despre attachment parenting, teoria ti-e clara ca lumina zilei. Dar... Bum! Nu stii de unde vine furtuna, dar tipi la el ca un descreierat, te vezi ce faci si nu te poti opri! Reactionezi ca un monstru in fata acestui copil speriat si iti pierzi orice vointa de a te opri. (fac o paranteza: te rog, adapteaza exemplul meu la situatia ta - relatia cu partenerul de viata, cu parintii tai, relatii de serviciu, orice te macina si simti ca nu poti controla. Acorda-ti un moment si gaseste aspectul cel mai presant al vietii tale). Ok, trece furtuna, realizezi ce s-a intamplat: ti s-a deschis rana copilariei tale si o proiectezi asupra puiului tau, desi iti doresti enorm sa nu faci asta. Iti faci planuri, repeti afirmatii, mergi la terapie, orice te poate ajuta, iar data viitoare faci la fel 😩. Bietul copil n-are nici o vina ca tu ai pitici pe suflet de cand erai si tu mic si inocent. Cum faci sa nu-l mai traumatizezi?
Pasul 1: Opreste-te, nu te mai invinovati! Nici pe tine, nici pe parintii tai. Parintii au facut ce au crezut ei ca era mai bine pentru tine. Nu au stiut atunci de efectele emotionale asupra ta si nici nu ajuta cu nimic situatiei sa te trezesti acum la "constienta" si sa le spui ce mari greseli au facut si uite cu te lupti tu la 30+ ani cu monstrii tai interiori. Sa revenim la tine: nu esti vinovat de nimic! Esti doar constient pe un drum evolutiv. Te felicit ca ai ajuns aici! Te rog, bate-te usor si incurajator pe umar (e singura bataie pe care o poti oferi fara remuscari si efecte secundare) si spune-ti in limbajul tau : "good job!" E normal sa treci prin si peste obstacole. Viata perfecta a altora nu trebuie sa te descurajeze pe tine. Poti invata din ea, poti adapta pentru tine, poti tinde la ceea ce-ti place, poti crea in viata ta tot ceea ce-ti doresti. Iti poti alege un model din jurul tau, dar nu il poti copia, oricat te-ai stradui. Stii de ce? Pentru ca tu esti o versiune originala 😏 Asa ca intelege asta: Trecutul nu te defineste, iar drumul vietii tale trece prin acest punct in care te afli Acum, iar asta e perfect pentru tine. De tine depinde ce urmeaza sa faci in continuare.
Pasul 2: Credinta: fii sigur ca tot ce se intampla acum e pentru binele tau! Poate te intrebi "in care Univers e bine ca iti provoci tie si/sau altora suferinta?" Totul e perfect: omul din fata ta te-a ales (daca e copilul tau) / te-a manifestat in viata sa (daca e vorba de un adult) pentru ca, pe drumul evolutiei sale, avea nevoie sa traiasca aceste experiente pe care le-a impartasit cu tine. Se aplica si reciproca. Adevarul e ca nu poti sa dai ceea ce nu ai, asa ca incepe sa-ti insusesti blandetea fata de propria persoana! Si, daca tot esti pe drumul asta, te rog din nou: Opreste-te !!! ... si treci la pasul 3 ☺
Pasul 3: Traieste clipa Acum: priveste fiecare obiect si persoana din jurul tau cu "ochi noi". Vezi frumusetea si binecuvanteaza fiecare atom ce te inconjoara. Esti inconjurat de bogatie, de dragoste, de viata, de frumos, de lucruri pe care le intelegi sau pe care urmeaza sa le descifrezi. Inchide ochii si simte cu mainile, cu toata pielea, palpeaza si fii recunoscator. Miroase si fii recunoscator. Auzi si fii recunoscator. Si daca tot esti in interiorul tau, simte ce mai fac organele din corpul tau. Saluta-le, intreaba-le cum se simt si de ce au nevoie, ofera-le o mangaiere, o vorba buna. Exista un intreg univers inauntrul tau, stii asta? Nu-l ignora, caci e cel care te sustine sa iti traiesti aceasta viata, sa daruiesti, sa experimentezi, sa te transformi in omul la care visezi sa fii!
Pasul 4: Ofera recunostinta si respect. Binecuvanteaza orice situatie cu care te confrunti. Priveste copilul din tine si fii recunoscator ca a fost dispus sa treaca prin acele experiente de care tu aveai nevoie ca sa ajungi astazi in acest punct al constientei tale! Respecta copilul/omul din fata ta caci iti ofera oportunitatea de a-ti face o introspectie profunda si de calitate ori de cate ori te enerveaza. Si trateaza-l cu dragoste. Binecuvanteaza situatia in care te afli si numeste-o "armonie" sau "succes" sau orice termen ti se potriveste in acel moment. Caci cuvantul tau si sentimentul tau de acum va crea aproape instant urmatoarea clipa pe care o vei trai. Nu te indoi de acest lucru: tu iti creezi propria realitate, asa ca ai mare grija la ceea ce gandesti, vorbesti, simti. Modeleaza toate acestea dupa cum iti doresti, nu dupa cum esti tentat sa percepi prin prisma ego-ului.
Pasul 5: Detasarea si introspectia. Propune-ti o tinta personala: sa ii spui acelasi lucru de 20 de ori copilului, pe acelasi ton bland, caci si el isi va vorbi in interior cu aceeasi voce cu care i te adresezi tu acum. Sa te detasezi de cuvintele adultului din fata ta, care par ca te ranesc in carne vie, caci ele nu au de fapt, nici pe departe, incarcatura emotionala pe care le-o oferi tu cu atata generozitate. Sunt doar niste cuvinte pe care nu trebuie nici sa le imbratisezi, nici sa le respingi. (Atentie! Detasarea e total altceva decat atitudinea de genul "nu-mi pasa". Iti voi scrie cateva ganduri despre asta intr-un alt articol.) Aceste cuvinte ce vin spre tine au doar menirea de a iti trage un semnal de alarma. Tot ce ai de facut este sa iti pui in interior intrebarea: "De ce am nevoie sa aud aceste cuvinte? / sa traiesc aceasta experienta?" Raspunsul va veni tot din interior si te va ajuta sa iti inchei ciclicitatile in care traiesti inca de mic copil.
Pasul 6: Vointa de a actiona altfel. E minunat, absolut fantastic atunci cand lucrurile bune curg de la sine, cand reactiile tale frumoase vin natural. Dar cand te confrunti cu o provocare in viata ta, s-ar putea ca raspunsul tau ideal sa nu vina deloc lin, limpede si clar. Asa ca aici ai nevoie sa inveti sa "inoti". Adica sa apelezi la vointa si la starea de constienta. Poate fi ceva de genul: imi vine sa ... dar nu o fac. Binecuvantez aceasta situatie si ma intreb ce am de invatat din ea. Lasa apoi sa primesti raspunsul din interior, caci nimic din ceea ce vezi in exteriorul tau, nu poate exista fara sa fie mai intai in interiorul tau.
Acesta e pasul cel mai greu si cheia reusitei tale. Nu te intrista daca nu reusesti din prima, unele ciclicitati sunt mai usor de depasit, iar altele au o incarcatura emotionala mai grea si o istorie mai bine infipta in fiinta ta. Persevereaza, observa-te, urmeaza pasii de mai sus si...
Pasul 7: imagineaza-te continuu in situatia ideala, perfecta. Vizualizeaza cum actionezi asa cum iti doresti sa actionezi si nu dupa impuls. Fii propriul tau "vanator" si invata aceasta practica a vizualizarii continue. Imaginatia este un instrument foarte puternic ce iti sta la dispozitie continuu. Deci, mare grija cum il folosesti. De multe ori, cand ne aflam intr-o situatie dificila, tindem sa "vedem" cat de necajiti suntem, sa ne facem scenarii despre cum ne putem face dreptate, cum putem demonstra ca noi suntem mai buni decat ceilalti. Nu uita, totusi, ca tot ce vizualizezi in aceste cazuri sunt conflicte. Lasa-le deoparte ca nu ai nevoie de ele! Pune-ti intotdeauna intrebarea "Ce imi doresc mai mult: sa am dreptate, sau sa fiu fericit?" ("amandoua", a fost primul meu raspuns 😛 , dar cand esti intr-o situatie confruntationala, trebuie sa alegi dintre cele doua)
Vizualizeaza-te in situatia ideala! Atat. Lasa restul in seama Universului! ☺
Iti recomand sa citesti si articolul "Despre cum revenim la vechile obiceiuri si nici macar nu observam", in care am scris despre cum sa fii propriul tau observator si vanator 😏 (vanator, in gluma, desigur) http://sorinalutas.blogspot.ro/2016/08/despre-cum-revenim-la-vechile-obiceiuri.html
Acum relaxeaza-te ☺ Ai incheiat cu succes o ciclicitate din viata ta ! Totusi, nu te culca pe o ureche, mai pot aparea ecouri ale ei, pe care te rog sa le tratezi la fel. Si mai ai multe ciclicitati de rezolvat, dar partea buna e ca poti si ca acest proces iti usureaza calea catre omul care vrei sa fii.
PS: Alte exemple de ciclicitati: doua casnicii, ambele fara succes; neintelegeri cu parintii/socrii; copiii agitati dupa o perioada in care v-ati inteles foarte bine; intr-o anumita perioada a anului ti se intampla acelasi lucru (eu aveam dorinta de a-mi schimba jobul in fiecare luna iunie); te certi periodic cu partenerul de viata (cauta radacina acestui ciclu in relatia cu mama-daca acum e vorba de sotie, sa cu tata-daca acum e vorba de sot); esec la job de mai multe ori; situatii care iti declanseaza un anume sentiment de vibratie joasa; reactia ta la propriile greseli* sau ale altora.
* "greseala" este un cuvant arbitrar pe care il folosesc pentru a denumi situatii sau evenimente care ne trezesc senzatia de imperfectiune, de disconfort. In realitate, nu exista greseli, ci doar evenimente pe care noi le definim ca fiind neplacute. Evenimentele sunt, de fapt, neutre; ele nu au menirea de a ne face bine sau rau, ele doar se intampla ca manifestare a universului nostru interior. Faptul ca noi le percepem ca fiind pozitive sau negative, reflecta starea noastra spirituala, gradul de detasare, de depasire a etapei emotionale.
Vad fiinta ta divina! Te vad asa cum te vede Dumnezeu: perfect!
<3 Sorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu